- purcéde
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. purceádã; ger. purcezấnd, part. purcés
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
purcéde
Look at other dictionaries:
purcede — PURCÉDE, purcéd, vb. III. intranz. (pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ intranz. şi refl. (Despre lucruri şi despre fenomene văzute în mişcare, în evoluţie) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănţui. ♢ expr. (intranz.) A purcede grea (sau… … Dicționar Român
proceda — PROCEDÁ, procedez, vb. I. intranz. 1. A acţiona într un anumit fel, a folosi anumite mijloace în săvârşirea unei acţiuni. 2. A începe să..., a trece la... A proceda la anchetă. [var.: (înv.) procéde vb. III] – Din fr. procéder. Trimis de… … Dicționar Român
porni — PORNÍ, pornesc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mişcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. ♢ expr. (intranz.) A porni cu stângul = a nu avea succes într o acţiune. A… … Dicționar Român
purcedere — PURCÉDERE, purcederi, s.f. (pop.) Acţiunea de a purcede şi rezultatul ei; plecare, pornire (la drum). – v. purcede. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PURCÉDERE s. v. naştere, obârşie, origine, plecare, pornire, provenienţă.… … Dicționar Român
ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
concepe — CONCÉPE, concép, vb. III. I. tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou. 2. A şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege. ♢ loc. adv. De neconceput = de neînţeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiţi termeni, a formula … Dicționar Român
curge — CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar … Dicționar Român
decurge — DECÚRGE, pers. 3 decúrge, vb. III. intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a şi avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfăşura. – De4 + curge (după fr. découler). Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 DECÚRGE vb. 1. a proveni, a reieşi,… … Dicționar Român
filioque — FILIÓQUE s.n. Dogmă creştină (catolică) potrivit căreia Sfântul Duh purcede atât de la Dumnezeu Tatăl, cât şi de la Dumnezeu Fiul. [pr.: fi li ó cve] – cuv. lat. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 filióque s. n. (sil. li o ) [… … Dicționar Român
